Ce vei înțelege
- Deosebești adâncimea de câmp de rezoluție.
- Explici compromisul dintre apertură și difracție.
Înainte să începi: Citirea atentă a datelor și operații aritmetice de bază.
Închiderea diafragmei poate mări zona care pare clară într-o fotografie, dar o deschidere foarte mică accentuează difracția. Claritatea rezultă dintr-un compromis între mai multe efecte optice.
Explicația pas cu pas
Diafragma limitează fasciculul care traversează obiectivul. Pentru obiecte aflate în afara planului de focalizare, o deschidere mai mică reduce dimensiunea petelor de defocalizare. Astfel crește adâncimea de câmp: intervalul de distanțe care pare acceptabil de clar la o anumită dimensiune de afișare. Nu toate acele obiecte sunt focalizate matematic în același plan.
Lumina are însă și comportament ondulatoriu. Chiar imaginea unui punct focalizat ideal ocupă o pată de difracție, nu un punct fără dimensiuni. Închiderea diafragmei mărește această pată în planul imaginii. La deschideri foarte mici, detaliile fine pot pierde contrast, deși mai multe planuri ale scenei intră în adâncimea de câmp. Aberațiile obiectivului, senzorul și mișcarea aparatului adaugă alte limite.
Exemplu și verificare
Numărul de diafragmă este N = f/D, unde f este distanța focală, iar D diametrul pupilei de intrare. Pentru un obiectiv ideal de 48 mm, f/4 corespunde unui diametru de 12 mm, iar f/8 unuia de 6 mm. Diametrul se înjumătățește, dar aria scade de patru ori. Cu celelalte condiții păstrate, este necesar un timp de expunere de aproximativ patru ori mai lung pentru aceeași cantitate de lumină.
O comparație utilă fotografiază aceeași scenă statică, de pe trepied, cu focalizarea păstrată și expunerea compensată. Examinează separat detaliul din planul focalizat și obiectele din față sau din spate. Dacă aparatul schimbă automat focalizarea sau aplică procesări diferite, efectul diafragmei nu mai este izolat.
Confuzia de evitat
Un număr f mai mare înseamnă o deschidere relativă mai mică. Nu alegem automat cea mai închisă diafragmă pentru orice fotografie. La o scenă în mișcare, timpul mai lung poate introduce neclaritate chiar dacă adâncimea de câmp crește.
Întrebări frecvente
Adâncimea de câmp este identică cu rezoluția?
Nu. Prima descrie un interval de distanțe cu neclaritate acceptabilă, iar rezoluția descrie separarea detaliilor. O fotografie poate avea multe planuri acceptabile, dar detalii fine limitate de difracție.
Difracția începe brusc la o anumită diafragmă?
Nu. Ea există la orice apertură finită. Devine mai vizibilă în raport cu celelalte limite în funcție de obiectiv, senzor, lungime de undă și mărimea imaginii examinate.
Există un număr f optim universal?
Nu. Alegerea depinde de scenă, profunzimea necesară, mișcare și instrument. Același obiectiv poate cere setări diferite pentru un portret, un peisaj și un detaliu foarte apropiat.
Continuă studiul în biblioteca de lecții sau explorează alte curiozități științifice.
