Pe o orbită circulară ideală, gravitația furnizează accelerația necesară schimbării direcției vitezei. Viteza orbitală este v = √(GM/r), unde r este distanța până la centrul corpului principal.
Astronauții plutesc pe orbită deoarece ei și nava cad împreună în câmpul gravitațional. Nu există un sprijin care să îi împingă permanent în sus, așa cum podeaua ne susține pe Pământ.
Racheta accelerează în vid expulzând materie în sens opus. Schimbul de impuls dintre vehicul și gazele evacuate produce propulsia fără să fie nevoie de aer exterior.
O aruncare orizontală combină mișcarea uniformă pe orizontală cu o cădere accelerată pe verticală. Cele două componente se desfășoară simultan și au același timp de mișcare.